Yanz-tzu > Comentarii

Despre renume

Yang-tzu şi-a petrecut o noapte la familia Meng, în timpul călătoriei sale la Lu. Domnul Meng, conversînd cu el, declară: "Omul nu este mai mult decît om; la ce-i serveşte oare renumele?"

Yang-tzu îi răspunse: "Cei care se servesc de renume o fac cu gîndul să profite de el, să facă avere".

- Dar la ce mai tînjesc ei după renume după ce s-au îmbogăţit? Yang-tzu răspunse:

- Pentru că ţin la onoarea lor.

- Uite că o au şi pe asta - la ce mai tînjesc după renume?

- Din pricina morţii.

- Păi dacă eşti muritor, la ce bun să mai continui? întrebă Meng.

- De dragul copiilor şi nepoţilor, mai zise filozoful.

- Ce avantaje le aduce renumele copiilor şi nepoţilor?

Yang-tzu zise:
- Acela care este preocupat de renume nu are parte decît de griji şi de necazuri. Numai rudele, mulţimea din locul său natal şi mai ales ai săi copii profită de renumele său.

Domnul Meng remarcă:
- Cel care se gîndeşte la renume habar n-are de nimic; indiferenţa sa îi atrage nenorocirea, ba chiar mai mult: cel care tînjeşte după renume trebuie să se arate umil, iar umilinţa duce la o atitudine lipsită de demnitate...

Yang-tzu zise:
-Kuang Zhong era ministru la Ts'i. Atunci cînd prinţul său trăia în desfrîu, se desfrîna şi el. Sau cînd se arăta mărinimos, era şi el mărinimos. Ministrul îşi imita suveranul prin fapte şi cuvinte. Această atitudine a condus la ascendentul principalităţii în imperiu. Iată însă că după moartea sa, el nu s-a bucurat de renumele aşteptat.

T'ien Zhe a fost şi el ministru în Ts'i. Cînd prinţul său se fălea din cale afară , ministrul se arăta umil. Cînd prinţul deborda de lăcomie, domnul T'ien îi servea o lecţie de mărinimie. Tot poporul s-a întors către ministru. Şi aşa s-a urcat el pe tronul din Ts'i, iar copiii şi nepoţii săi au rămas pînă astăzi persoane de vază.

- Să credem oare, întrebă Meng, că renumele autentic duce la sărăcie, iar cel fals la prosperitate?

Yang-tzu explică:
- Purtarea sinceră nu a adus niciodată renume; renumele merge mînă în mînă cu făţărnicia. Toţi oamenii celebri nu au fost decît nişte făţarnici. Odinioară, aşa perfizi cum erau, Yao şi Chuen şi-au cedat împărăţia lui Hsiu Yu şi lui Chan K'iuen: iată de ce nu şi-au pierdut împărăţia şi s-au bucurat din plin de viaţă. Po Yi şi Chou Ts'i au renunţat cu adevărat la tron, şi l-au pierdut pentru totdeauna fiind gata-gata să moară de foame la poalele muntelui din Cheou yang. Din aceste exemple putem nota rezultatele diferite la care duc adevărul şi ipocrizia.

• Comentarii

--------------------
*Fragment extras din Lie Tseu: "Le vrai classique du vide parfait", trad. Benedykt Grynpas, Gallimard, cap.VII-1.
*Traducere şi comentarii de Jean Chiriac.