Taoism > Definiție


Ce este taoismul

Există multe definiții ale taoismului dar cea mai bună provine, fără îndoială, din pana regretatului Alan Watts. Redăm și noi cîteva fraze:

    Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î. d .C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperării dintre om și tendința sau cursul lumii naturale [subl. n. J. C.]; principiile acestei tendințe por fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sînt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai tîrziu, în multe dintre formele artei.(1)

După cum vedem, taoismul este un mod de viață inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar, oare, cum se poate inspira un mod de viață din natură? Exemplul cel mai bun ni-l oferă artele marțiale, care au împrumutat la origine elemente esențiale - atac, apărare, eschivă etc. - prin imitarea mișcărilor corespunzătoare ale animalelor sălbatice. Avem astfel școli de arte marțiale care poartă nume pitorești ca "școala tigrului", "școala maimuței" etc.

La fel și în viața domestică, există posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Dacă acorzi studiului acestor fenomene un interes constant, descoperi indicații prețioase privind conduita cea mai potrivită pentru diferite situații de viață.

De pildă, taoiștii au luat imaginea apei ca simbol al acțiunii consecvente care străpunge toate obstacolele, nu în mod direct, prin forță, ci indirect, prin maleabilitate și fluiditate.

În I-ching , simbolismul apei este folosit în mod pregnant în hexagrama 29, Kan / Abisul, apa - unde ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață, într-o manieră fluidă și fără a-și denatura substanța, autenticitatea interioară.(2)

  • Sursele taoismului

Izvoarele principale ale acestui mod de viață numit "taoism" sînt lucrările clasice ale maeștrilor taoiști ca de pildă: Tao-te Ching, Chuang-tzu, Lieh-tzu (Clasica vidului perfect). Nu trebuie uitată Cartea schimbărilor - I-ching -, despre care am amintit deja, una din cărțile fundamentale ale culturii clasice chineze.

Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Aceste idei/concepte revin neîncetat și au condus treptat la formularea sau sistematizarea Căii (Tao) taoiste, deși nimic asemănător nu găsim în ele.

Una din ideile forță ale taoismului este adaptarea la condiții.

  • Adaptarea la condiții

În Clasica vidului perfect, autorul, Lieh-tzu, sugerează relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viață, a prejudecăților care se doresc absolute, într-o mică povestioară care rezumă o întîmplare de viață. Un tînăr talentat se adresează suveranului pentru a primi o slujbă. El este acceptat imediat. Un alt tînăr, dintr-o familie apropiată, la fel de talentat, se adresează și el pentru un post. De astă dată este respins, ba chiar pedepsit, deoarece vremurile s-au schimbat și meșteșugul lui nu mai este util.

Morala întîmplării este concentrată în cîteva cuvinte: nu există în această lume un principiu de acțiune care să fie valabil în toate împrejurările. Activitatea umană trebuie să țină cont de "jocul" circumstanțelor. De aici accentul pus pe fler, mai degrabă decît pe voință și forță.(3)

Este evident că adaptarea la condiții exclude normele de conduită impuse dinainte, prestabilite, valabile în orice împrejurare. Într-adevăr, taoismul pune accentul pe suplețe, la fel ca în parabola pinului și a salciei acoperiți de zăpadă. Ramura de pin, pentru că este rigidă, se rupe sub greutatea zăpezii, în timp ce ramura de salcie se îndoaie și zăpada cade de pe ea fără a-i pricinui nici un neajuns. Această suplețe intră, însă, în conflict cu morala rigidă a confucianiștilor.

  • Poziția amorală a taoismului

La nivel moral, adaptarea la condiții și suplețea conduitei sugerează o poziție amorală. Taoistul nu este implicat moral în activitățile sale deoarece el se lasă condus de Tao. De aici sentimentul de neutralitate, de rezervă, de prudență, uneori excesivă, care rezultă din povestirile taoiste cu personaje anonime sau chiar maeștri.

"Absența" taoistului nu este, însă, expresia unui vid emoțional - cum ar crede unii, sub influența ideologiei monastice creștine -, a cultivării detașării și indiferenței în chip deliberat. Ea este în legătură cu înclinația sa de a-și forma o vedere de ansamblu, lipsită de prejudecăți, asupra situației cu care se confruntă, și o consecință logică a raportării juste la o situație concretă de viață, care nu solicită intervenția sa implicită.

Note:
1. Alan Watts este, fără îndoială, autorul occidental cel mai aproape de spiritul taoismului. Numele lui va fi găsit adeseori pe acest site. Totuși, experiența lui în taoism are și lacune, așa cum am semnalat acolo unde a fost nevoie. (vezi
Publicaițile lui A. Watts în românește). Citatul a fost extras din lucrarea sa "Tao: The Watercourse Way") calea ca o curgere de apă", apărută la Humanitas, 1996.
2. Am citat versiunea Richard Wilhelm, care diferă de alte versiuni prin faptul că are comentarii personale la trăsături și hexagrame.
3. Lieh-tzu: "Scriptura vidului perfect" în "Discurs asupra convențiilor și destinului", cap. VII - "Jocul circumstanțelor". Versiunea franceză în traducerea lui Benedykt Grynpas, Gallimard, 1961.

---------------
Articol original publicat pe acest site.
Autor: Jean Chiriac.

^ SUS


Home | Caută | Cursuri online | Librărie | Grup de discuții

© 1999-2007, Calea vidului perfect. Toate drepturile rezervate.

sigla