Taoism > Tao |
|||||
> Căile taoismului: > Calea apei curgătoare > Calea vieții și a morții > Calea luminii clare
Tao semnifică ideea de iscusință, talent, îndemînare, dibăcie nu numai în relație cu arta guvernării la anticii suverani. Și omul de rînd poate dovedi ceva ieșit din comun, așa cum o ilustrează un fragment din cartea "Chuang-tzu": Un ucenic al unui celebru tîlhar îl întrebă: Chinezii admirau arcașii, caligrafii talentați, filozofii cu darul vorbirii elevate și în general pe toți cei care se remarcau printr-o aptitudine anume. Aceștia erau
chemați la curtea suveranului, puși la încercare, și omeniți cum se cuvine atunci cînd își arătau dibăcia! În zilele noastre această înclinație deosebită nu este absentă: sînt oameni foarte
pricepuți în afaceri, în artă, muzică, sportivi de performanță pe care lumea îi aclamă, politicieni iscusiți etc. Toți aceștia au un tao al lor, adică un talent propriu, un fel
personal, inedit de a face lucrurile într-o anumită privință...
Richard Wilhelm, unul din traducătorii europeni ai "I-ching" prefră să traducă termenul tao prin "sens" (Sinn); iar C. G. Jung -
Într-o perspectivă mai largă, tao este "Calea Cerului", adică modul lui de manifestare, sau cum am spune azi "fenomenologia" Cerului. Știm din "I-ching" - cartea de temelie ale culturii chinezești clasice - că tao al cerului este o mișcare de du-te-vino în care alternează tendințele yang și yin. A te adapta la această "mișcare" înseamnă a deveni una cu tao (al cerului) și chiar acest lucru, faptul adaptării la mișcarea cerului, poate fi considerat un tao în sine (talent, intuiție etc). În fine, să mai adăugăm că tot în "I-ching" găsim și o definiție a lui tao care confirmă afdirmația de mai sus: "tao este un yin și un yang". ------------------------- ^ SUS |
|||||
© 1999-2007, Calea vidului perfect. Toate drepturile rezervate.
|
|||||