Taoism > Nonacţiunea

Ce este nonacţiunea (wu-wei)

În Tao-te ching, nonacţiunea este una din însuşirile lui Tao. Ea este şi un model de conduită pentru discipolii taoşti ca în citatul de mai jos:

Mergînd pe calea lumii lucrurile se acumulează,
Mergînd pe Calea Tao lucrurile se împuţinează.
Prin împuţinare se ajunge la nimic, la sursă.

Prin mişcare lucrurile sunt scoase din starea lor firească.
Efortul e necesar de a le echilibra.
Pe Calea Tao lucrurile sunt deja în echlibru.
Acţiunea nu este astfel necesară. (Tao-te ching, cap. 48, versiunea Octavian Sărbătoare)

Aikido este o ilustrare vie a conceptului de nonacţiune. Practicantul se mişcă împreună cu adversarul său în loc de a-i opune rezistenţă

Nonacţiunea (lipsa acţiunii) devine astfel calea de a guverna (controla) totul în univers, fără efort.  

Celebra parabolă a pinului şi salciei ilustrează perfect conceptul nonacţiunii în taoism. Fiind acoperit cu zăpadă, pinul se prăbuşeşte pentru că este rigid şi rezistă greutăţii, în timp ce salcia, fiind flexibilă, se apleacă la pămînt şi zăpada cade de pe ea.

Dar, nonacţiunea nu este absenţă pură sau refuzul de a interfera cu lucrurile în orice condiţii, ci o cale de a acţiona pe potriva tendinţei naturale a lucrurilor. Avem aici ceea ce s-a numit calea minimei rezistenţe.

În fine, practica nonacţiunii trebuie să conducă în final la unificarea cu Tao care este scopul major al taoismului.

Mai citeşte despre:
-> Tao
-> Yin-Yang
-> Vidul
-> Meditaţia

Resurse online:
-> Nonacţiunea (şi semnificaţiile sale în taoism) este abordată pe larg în cursurile noastre Lao-tzu şi Tao te ching şi Iniţiere în taoism (3 module).

Copyright Calea vidului perfect, 2013. Toate drepturile rezervate.