Taoism > Nonacțiunea

Nonacțiunea (wu-wei)

În Tao-te ching, nonacțiunea este una din însușirile lui Tao. Ea este și un model de conduită pentru discipolii taoști ca în citatul de mai jos:

    Mergînd pe calea lumii lucrurile se acumulează,
    Mergînd pe Calea Tao lucrurile se împuținează.
    Prin împuținare se ajunge la nimic, la sursă.

    Prin mișcare lucrurile sunt scoase din starea lor firească.
    Efortul e necesar de a le echilibra.
    Pe Calea Tao lucrurile sunt deja în echlibru.
    Acțiunea nu este astfel necesară.
    (Tao-te ching, cap. 48, versiunea Octavian Sărbătoare)

Sensei  Morihei Ueshiba
Aikido este o ilustrare vie a conceptului de nonacțiune. Practicantul se mișcă împreună cu adversarul său în loc
de a-i opune rezistență
Nonacțiunea (lipsa acțiunii) devine astfel calea de a guverna (controla) totul în univers, fără efort.  

Celebra parabolă a pinului și salciei ilustrează perfect conceptul nonacțiunii în taoism. Fiind acoperit cu zăpadă, pinul se prăbușește pentru că este rigid și rezistă greutății, în timp ce salcia, fiind flexibilă, se apleacă la pămînt și zăpada cade de pe ea.

Dar, nonacțiunea nu este absență pură sau refuzul de a interfera cu lucrurile în orice condiții, ci o cale de a acționa pe potriva tendinței naturale a lucrurilor. Avem aici ceea ce s-a numit calea minimei rezistențe.

În fine, practica nonacțiunii trebuie să conducă în final la unificarea cu Tao care este scopul major al taoismului.

icon


Home | Cursuri online | Librărie | Caută | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2013. Toate drepturile rezervate.

logo