Taoism - Wu-wei


	Taoism > Nonacţiune

	Despre nonacţiune (wu-wei) Mai citeşte despre: > Relaţia înăuntru-în afară > Indiferenţa faţă de cîştig şi pierdere > Lieh-tzu şi meditaţia Conceptul de nonacţiune (wu-wei), în taoism, este poate cel mai important şi în orice caz foarte des amintit. Importanţa lui provine din aceea că este direct legat de o idee fundamentală a taoismului filozofic: adaptarea la cerinţele timpului, la schimbare! Întreaga metafizică a taoismului antic este concentrată în acest punct care, să o recunoaştem, nu are nimic metafizic. De aici pragmatismul filozofiei chineze, care face obiectul studiului nostru pe acest site. Nonacţiunea la Alan Watts Aparent, cele mai pertinente explicaţii privind semnificaţia termenului nonacţiune le găsim tot la Alan Watts. Cităm şi noi din acest prolific autor: Principiul nonacţiunii (wu-wei) nu trebuie să fie considerat inerţie, lene, indiferenţă sau pură pasivitate. Astfel, wu-wei în calitate de "a nu forţa" este ce înţelegem prin a merge pe direcţia fibrei, a te deplasa cu lovitura, a înota în direcţia curentului, a întinde pînzele în vînt, a te folosi de flux ca de val şi a te apleca pentru a învinge. Wu-wei este stilul de viaţă al unuia care îl urmează pe Tao, şi trebuie înţeles mai întîi ca o formă de inteligenţă - adică de cunoaştere a principiilor, structurilor şi tendinţelor faptelor umane şi naturale, atît de bine încît să folosim minimum de energie cînd ne confruntăm cu ele. (1) Din nefericire, în ciuda seducţiei incontestabioe a acestor explicaţii ele sînt totuşi incomplete. Deoarece nonacţiunea nu este o metodă aplicabilă în orice circumstanţă aşa cum pare să rezulte din rîndurile lui Watts. În general, nonacţiunea trebuie conectată cu acţiunea, dacă vrem să respectăm logica taoistă. Adaptarea la cerinţele timpului, după cum am menţionat deja, are ca exigenţă un soi de flexibilitate a conduitei care nu rămîne încrîncenată "pe poziţie", ci emulează cerinţele momentului. Astfel e posibil, deopotrivă, să trebuiască să ne aplecăm pentru a învinge sau, invers, să rămînem fermi pentru a cîştiga. Nonacţiunea în I-ching Găsim multe exemple în acest sens în literatura taoistă veche. De pildă, în I-ching, hexagrama nr. 25 - Inocenţa, Neaşteptatul - trăsătura a doua, aflăm că dacă acţiunea noastră este conformă cu cerinţele momentului reuşeşte chiar dacă nu urmărim în mod explicit reuşita. Altfel spus, nu este necesar să forţăm rezultatele unei acţiuni dacă ea este făcută la timpul ei. În fond, e ca şi cum nu am face nimic, sau ca atunci cînd avem senzaţia că "totul merge ca pe roate".(2) Comentariile lui Wilhelm la întreaga hexagramă arată că acţiunea spontană, instinctivă nu este întotdeauna potrivită.Acţiunea trebuie să se conformeze cerului (Voinţei cerului sau Mandatului cerului , în termeni confucianişti) pentru a avea şansa reuşitei. Nonacţiunea la Lao-tzu Nici Lao-tzu nu este un partizan necondiţionat al nonacţiunii dacă luăm în considerare faptul istoric că el a deţinut o slujbă oficială la curtea suveranului. Ulterior şi-a părăsit munca şi s-a retras din viaţa lumească, dar nu pentru că urma principiile unui mod de viaţă absolut spiritual ci pentru că era dezgustat de decăderea moravurilor de la curte. Reacţia lui Lao-tzu confirmă de fapt ce am afirmat mai sus: nonacţiunea (aici în sensul de retragere din viaţa publică) trebuie să fie conformă cerinţelor timpului şi nu principiu de viaţă absolut. Acest aspect este ignorat de Watts şi nu numai de el. Max Kaltenmark, unul din cei mai reputaţi experţi în taoism, este de asemnenea străin de acest punct de vedere. Ca să nu mai vorbim de însuşi Ssu-ma Ch'ien himself, istoricul antichităţii chineze, care limitează taoismul (filozofia lui Lao-tzu) la ideile de retragere din viaţa publică, de monahism etc. Notes: 1. Alan Watts: "Tao: The Watercourse Way", Pantheon Books, 1975. Traducerea şi adaptarea J. Chiriac, 2. Iată textul original al trăsăturii: Dacă nu te gîndeşti la recoltă atunci cînd ari, Şi nici la folosul pămîntului atunci cînd îl cureţi, Este avantajos să întreprinzi ceva. Iată comentariul lui Wilhelm: "Trebuie să ne facem datoria de dragul ei aşa cum o cer timpul şi locul, fără a ne gîndi la rezultate." O idee care nu este de origine taoistă. ----------------- *Articol original publicat iniţial pe acest site. Autor: Jean Chiriac ^ SUS
	Home \| Caută \| Cursuri online \| Librărie \| Grup de discuţii © 1999-2007, Calea vidului perfect. Toate drepturile rezervate.