Taoism > Meditaţie

Meditaţia în taoism

• Mai citeşte despre:
  > Lieh-tzu şi meditaţia
  > Vidul

Cuvîntul "meditaţie" este asociat în mintea multora cu performanţele yoghinilor. Ne gîndim de obicei la poziţii corporale complicate, cu picioarele încrucişate şi mîinile împreunate a rugăciune, la bărbaţi ascetici şi bărboşi, încremeniţi într-o absorbţie interioară etc. Aceştia sînt yoghinii - cel puţin în percepţia lor comercială.

În taoism, meditaţia yoghină de acest tip nu are ce căuta. Cel puţin aceasta este opinia lui Alan Watts (oare, cine nu a citit cărţile sale dedicate taoismului şi zenului?) care scrie chiar: 

Taoiştii contemplativi vor fi fericiţi să stea aşezaţi alături de yoghini şi de practicanţii Zen atîta vreme cît este rezonabil şi confortabil, însă atunci cînd natura ne spune că "împingem rîul din loc", ne ridicăm şi facem altceva sau pur şi simplu ne culcăm. (Alan Watts: Tao: The Watercourse Way).

De fapt, meditaţia în taoism este mai degrabă o formă de înţelepciune dobîndită prin observara atentă a lucrurilor, a fenomenelor universului înconjurător. Această înţelepciune trebuie să ne ajute să mergem împreună cu lucrurile şi nu împotriva lor, şi este legată desigur de modul de viaţă taoist, de care am pomenit deja la secţiunea "taoism".

Meditaţia taoistă este contemplare, dar numai în măsura în care acest demers antrenează o formă sau alta de penetrare a fenomenelor universului sau, dimpotrivă, permite o degajare a eului nostru din reţeaua nesfîrşită de idei şi reprezentări, amintiri etc. anacronice sau pur şi simplu eronate.

• Contemplarea în I-ching

În I-ching ( Cartea schimbărilor) există o hexagramă dedicată acestei contemplări. O scurtă analiză ne va ajuta să delimităm sensul acestui procedeu la taoişti. Hexagrama #20 - Vederea (Contemplarea) - descrie actul de a contempla de la distanţă şi totodată de a fi tu însuţi obiectul contemplării. Comentariile sînt relevante:

Hexagrama poate fi înţeleasă ca imaginea unui turn din cele care existau în mare număr în China antică. De la înălţimea acestui turn aveam o vedere panoramică şi, totdată, un asemenea turn situat pe o înălţime muntoasă era vizibil de departe. Astfel, hexagrama arată un suveran care contemplă sus legea cerului şi jos obiceiurile poporului şi care constituie, graţie bunei sale guvernări, un exemplu elevat pentru mase. (Citat din comentariul lui Richard Wilhelm la structura hexagramei #20, versiunea în limba franceză a I-ching).

Contemplarea "legii cerului" se referă la un concept central în  taoism, acela de Mişcare a cerului sau Tao , pe care l-am discutat pe larg în cursul de taoism. Suveranul, deci, contemplă cerul în mişcarea sa şi activitatea oamenilor.

Aluzia la suveran este desigur o reminiscenţă a influenţei confucianiste asupra Cărţii schimbărilor. Pentru Confucius şi ai săi toate cărţile sacre ale Chinei trebuiau să constituie manuale de îndreptare (de corectare) etică adresate omului nobil, altfel spus persoanelor care urmau să deţină funcţii de conducere în stat. Dar putem extinde ideea de contemplare, aşa cum este descrisă aici, pentru a face din ea o modalitate precisă a meditaţiei taoiste, şi putem înlocui suveranul cu orice persoană care doreşte să se pună în acord cu tao.

Meditaţia, prin urmare, nu este o privire oarbă, impersonală, aruncată spre evenimente. Ea se ocupă precis cu descifrarea sensului evenimentelor, sau cu ceea ce s-a numit "seminţele evenimentelor". Din Mişcarea cerului noi ne inspirăm în acţiunile noastre zilnice şi renunţăm la cutumele sociale, în măsura în care acestea sînt contrare Cerului.

În fine, observăm că meditaţia (contemplarea) în taoism este legată şi de ideea de acţiune în viaţa reală. Acest aspect face din meditaţia taoistă o activitate pragmatică şi nu doar o formă de extaz mistic în care eul nostru se contopeşte cu infinitul. Sau, altfel spus, contopirea este un proces activ cu efecte imediate în viaţa reală.

------------
Articol original publicat iniţial pe acest site
Calea vidului perfect

^ SUS

© 1999-2007, Calea vidului perfect. Toate drepturile rezervate.