Taoism > Meditația

Meditația  în taoism

Meditația taoistă are un specific care o desparte definitiv de alte forme de meditație (concentrarea în yoga sau Zen). Iată ce zice Alan Watts în acest sens:

    Taoiștii contemplativi vor sta bucuroși împreună cu yoginii sau zeniștii atîta vreme cît este comfortabil și rezonabil, dar cînd natura ne spune că "împingem rîul din loc" ne vom ridica și vom face altceva, sau chiar vom trage un pui de somn. Mai mult de atît ar fi mîndrie spirituală. Taoiștii nu se uită la meditație ca la o "practică", exceptînd sensul în care un doctor "practică" medicina. (Tao: The Watercourse Way , Pantheon Books, 1975, p. 90).

Taoist meditation
Meditația în taoism
- practica vizualizării
Desigur că aceste aspecte dau de gîndit pentru că noi știm că meditația este totuși o practică. Trebuie însă precizat că în taoism există multe forme de a aborda meditația - o parte din ele le-am analizat în nivelul 3 al cursului nostru de inițiere în taoism.

Sensul meditației în taoism reiese dintr-un text antic aparținînd lui Lieh-tzu - unul din clasicii taoismului filozofic - în care maestrul îi explică unui discipol nerăbdător să învețe cum a decurs inițierea sa. Redau finalul paragrafului:

    Nouă ani mai tîrziu - spune maestrul - orice îmi venea în minte sau ori ce ieșea din gura mea nu avea nicio legătură cu ce e bine sau rău, cu a face pe plac sau a ofensa. Nici măcar nu mă mai gîndeam că Bătrînul Shang îmi era maestru și Pai-kao-tzu, prieten. (Lieh-tzu: A Taoist Guide to Practical Living, Eva Wong, Shambhala, 2001.) 

Atitudinea sugerată în acest scurt citat este cît se poate de clară: în timpul meditației, taoistul nu se concentrează asupra a ceva, nu-i impune minții o pace nefirească, ci, din contră, el lasă totul, corp-minte-spirit, la voia lor, fără a interfera cumva cu fluxul mental. El folosește tehnica numită nonacțiune (wu-wei).

Mai mult decît atît, meditația conduce treptat la un soi de imparțialitate, în care reperele etice ale gîndirii dispar cu desăvîrșire sau, dacă vrem, pornește și se bizuie pe această anomie.

Într-un text din Chuang-tzu aflăm, dintr-un dialog între Înțelepciune și Împăratul Galben, că cei care știu nu vorbesc și că uitarea chiar este garanția științei mai degrabă decît știința propriu-zisă.

Sînt imitate aici, evident, cuvintele lui Lao-tzu: cel care știe nu vorbește iar cel care nu știe, vorbește și afirmația cum că înțeleptul nu-i învață pe discipoli cu cuvinte.

În taoism, meditația nu este un efort care să aducă practicianului beneficiile dhyanei - concentrarea în yoga. Discipolul taoist are ca scop final unirea cu Tao chiar dacă Tao nu este o entitate sau Dumnezeu-persoană, ci un principiu care călăuzește tot ce se petrece în Univers.

icon

    Mai citește despre:
    -> Tao
    ->
    Yin-Yang
    ->
    Nonacțiunea
    ->
    Vidul

    Resurse online
    -> Meditația în taoism este abordată pe larg în cursul nostru de inițiere în taoism (3 module); în mod special modulul 3 este dedicat acestui subiect. Detalii
    aici. În cursul Lao-tzu și Tao-te ching există o pagină dedicată meditației. Detalii aici.


Home | Cursuri online | Dicționar | Librărie | Caută | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2014. Toate drepturile rezervate.

logo