Taoism > Meditaţia

Meditaţia  în taoism

Meditaţia taoistă are un specific care o desparte definitiv de alte forme de meditaţie (concentrarea în yoga sau Zen). Iată ce zice Alan Watts în acest sens:

    Taoiştii contemplativi vor sta bucuroşi împreună cu yoginii sau zeniştii atîta vreme cît este comfortabil şi rezonabil, dar cînd natura ne spune că "împingem rîul din loc" ne vom ridica şi vom face altceva, sau chiar vom trage un pui de somn. Mai mult de atît ar fi mîndrie spirituală. Taoiştii nu se uită la meditaţie ca la o "practică", exceptînd sensul în care un doctor "practică" medicina. (Tao: The Watercourse Way, Pantheon Books, 1975, p. 90).

Meditatia - ilustratie
Meditaţia în taoism
- practica vizualizării
Desigur că aceste aspecte dau de gîndit pentru că noi ştim că meditaţia este totuşi o practică. Trebuie însă precizat că în taoism există multe forme de a aborda meditaţia - o parte din ele le-am analizat în nivelul 3 al cursului nostru de iniţiere în taoism.

Sensul meditaţiei în taoism reiese dintr-un text antic aparţinînd lui Lieh Tzu - unul din clasicii taoismului filozofic - în care maestrul îi explică unui discipol nerăbdător să înveţe cum a decurs iniţierea sa. Redau finalul paragrafului:

    Nouă ani mai tîrziu - spune maestrul - orice îmi venea în minte sau ori ce ieşea din gura mea nu avea nicio legătură cu ce e bine sau rău, cu a face pe plac sau a ofensa. Nici măcar nu mă mai gîndeam că Bătrînul Shang îmi era maestru şi Pai-kao-tzu, prieten. (Lieh Tzu: A Taoist Guide to Practical Living, Eva Wong, Shambhala, 2001.) 

Atitudinea sugerată în acest scurt citat este cît se poate de clară: în timpul meditaţiei, taoistul nu se concentrează asupra a ceva, nu-i impune minţii o pace nefirească, ci, din contră, el lasă totul, corp-minte-spirit, la voia lor, fără a interfera cumva cu fluxul mental. El foloseşte tehnica numită nonacţiune (wu-wei).

Mai mult decît atît, meditaţia conduce treptat la un soi de imparţialitate, în care reperele etice ale gîndirii dispar cu desăvîrşire sau, dacă vrem, porneşte şi se bizuie pe această anomie.

Într-un text din Chuang Tzu aflăm, dintr-un dialog între Înţelepciune şi Împăratul Galben, că cei care ştiu nu vorbesc şi că uitarea chiar este garanţia ştiinţei mai degrabă decît ştiinţa propriu-zisă.

Sînt imitate aici, evident, cuvintele lui Lao Tzu: cel care ştie nu vorbeşte iar cel care nu ştie, vorbeşte şi afirmaţia cum că înţeleptul nu-i învaţă pe discipoli cu cuvinte.

În taoism, meditaţia nu este un efort care să aducă practicianului beneficiile dhyanei - concentrarea în yoga. Discipolul taoist are ca scop final unirea cu Tao chiar dacă Tao nu este o entitate sau Dumnezeu-persoană, ci un principiu care călăuzeşte tot ce se petrece în Univers.

icon

Mai citeşte despre:
-> Tao
->
Yin-Yang
->
Nonacţiunea
->
Vidul


Home | Caută | Cursuri | Librărie | Resurse | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2017. Toate drepturile rezervate.

logo