Maestrul Lu - Învățături O lecție în parc cu Maestrul Lu Un tînăr de circa 15-16 ani aleargă cu zel în parc, dimineața: este un
practicant de jogging. Atmosfera este aproape purificată de umbrele nopții - ceața se ridică ușor sub tăria crescîndă a razelor de soare. Deși e iarnă, februarie, vremea continuă să se încălzească...
La un moment dat o haită de cîini vagabonzi se năpustește asupra tînărului alergător. De voie, de nevoie, el trebuie să se mai oprească, să se asigure
că cîinii nu sînt prea aproape și să-i gonească cu țipete și înjurături. Cîinii îl urmăresc o bună bucată de drum, lătrînd și arătîndu-și colții. Tînărul pare consternat și remarc că la un moment dat se
Enigma este ușor de dezlegat. Eu nu le-am atras atenția pentru că am trecut pe lîngă ei la pas, fără să alerg. Cînd cineva aleargă, cîinii, în virtutea instinctului lor de vînători, gata-gata să urmărască prada,
identificîndu-l pe alergător cu prada, se năpustesc asupra lui. Ei sînt astfel (încă) în armonie cu legea lor interioară (instincte, vînători etc.). Dacă
cineva trece la pas pe lîngă ei, nu sînt agitați și nici nu se sinchisesc de trecător. Și în acest caz nu se abat de la tao interior. Tănărul, însă, a încălcat regula locului. De aceea a devenit prada cîinilor și
a fost fugărit de ei. Regula locului cerea să treci la pas pentru a nu atrage atenția asupra ta și astfel cîinii te lăsau în pace. El alerga și astfel a stîrnit, e drept fără să vrea, mînia cîinilor...
Mai încolo cu un pas de scena relatată un bătrîn își plimbă cîinele. Haita furibundă s-a năpustit asupra intrusului - un cîine de rasă
Acesta, însă, a reacționat cum se cuvine în asemenea împrejurare: și-a plecat capul și
coada arătînd astfel că se dă bătut, că nu este agresiv și nu emite pretenții teritoriale - și cîinii vagabonzi l-au lăsat în pace... Înapoi la Maestrul Lu | Pagina Index
|