Cartea Lieh-tzu este compusă din mai multe cărţi purtînd diferite nume ca Huang-ti, Confucius sau Yang-tzu. Ea cuprinde o mulţime de povestiri şi relatări pe teme diverse: magie, vrăjitorie, vise, cosmologie etc. Avem discursuri şi dialoguri filozofice, legende şi mituri. Un loc aparte îl ocupă sfaturile privind adecvarea vieţii la condiţii. Grynpas - traducătorul versiunii franceze - remarcă şi polemica cu adepţii confucianişti, cum este de pildă capitolul "Dialogul dintre Lin Lei şi Confucius" (I, 6).
"Avem aici, în cîteva fraze, întinderea morală şi conduita specifice vieţii în taoismul clasic" susţine el. Cu alte cuvinte, nonacţiunea - absenţa intenţionată din viaţa publică şi refuzul asumării eticii morale, ca atitudine specifică taoiştilor -  faţă în faţă cu elogiul adus implicării morale şi etice în viaţa publică, atitudine specifică confucianiştilor.

Nu trebuie neglijate nici notele privind insulele nemuritorilor - P'eng-lai, Fang-chang, Ying-chou - care constituie sălaşurile sfinţilor - hsien. În perioada dezvoltării taoismului religios (tao-chiao ) aceste descrieri au condus la numeroase expediţii deşi ele indicau figuri alegorice.

Revenind la Grynpas autorul este de părere că Lieh-tzu nu este nicidecum o amplificare a cărţii lui Lao-tzu sau a cărţii Huang-ti. Lieh-tzu este o operă independentă, deşi reia multe din motivele din Tao-te ching cum o dovedeşte şi următorul citat: "Duhul profunzimilor nu moare. Este misteriosul feminin" (versiunea franceză, Benedykt Grynpas, Gallimard, 1961, p. 40)