Taoism > Maeștrii > Lao-tzu
Lao-tzu purta numele de familie Li și prenumele Erh, care înseamnă "ureche". După moartea sa prenumele a fost înlocuit cu Tan, care se traduce prin "urechi lungi". De aici,
crede Legge, putem deduce că prenumele său fusese dat după o anumită particularitate fizică a urechilor sale. Lao-tzu s-a născut în Hu-hsien, statul Ch'u (provincia Ho-nan de azi). Era de
meserie curator la Biblioteca Regală, iar cînd Confucius a vizitat capitala, în anul 517, cei doi s-au întîlnit.
Ch'ien relatează faptul că Confucius ar fi vizitat Lo-yang pentru a avea o discuție cu Lao despre ritualuri. Lao-tzu i-ar fi spus lui Confucius: "Oamenii despre care
vorbești tu au murit demult, iar oasele lor sînt oale și ulcele, numai vorbele lor au mai rămas. Mai mult chiar, cînd omul superior are ocazia el se afirmă cu prisosință;
dar atunci cînd timpurile sînt împotriva lui, el se lasă dus la voia întîmplării.(1) Am auzit că un bun negustor, deși are bogății nemăsurate puse la păstrare în loc sigur,
se arată sărac de-a binelea. Iar omul superior, deși desăvîrșit în iscusința sa, pare de-a dreptul prostănac privit din afară. Renunță, deci, la aerul mîndru și la dorințele
tale multe, la purtarea insinuantă și la ambiții. Nu-ți aduc nimic bun - iată tot ce am să-ți spun." (Legge)
În acest discurs al lui Confucius - crede Legge - s-ar afla originea numelui "Lao-tzu", aplicat părintelui taoismului. Semnificația acestui nume este: "Bătrînul filozof" sau "Bătrînul domn"(2). Explicația acestui nume este simplă: la data întîlnirii cu Lao, Confucius avea numai 35 de ani, în timp ce Lao-tzu avea 88!
Ch'ien mai adaugă și alte detalii despre Bătrînul filozof: "Lao-tzu îl cultiva pe Tao și Te, iar scopul cel mai înalt al studiilor sale era cum să te ții ascuns și să rămîi necunoscut. El a rămas în capitala regatului Ch'u, dar după multă vreme, văzînd declinul dinastiei, a plecat spre hotarul de la miazănoapte. Yin Hsi, paznicul trecătorii, i-a zis așa: "Măria ta ești pe cale să te faci dispărut. Permite-mi să insist ca mai întîi să compui o carte pentru mine". La acestea spuse, Lao-tzu a scris o carte în două părți, precizîndu-și părerile sale despre Tao și Te, în circa 5000 de caractere. Apoi plecă și nu se știe unde a murit. El era un om superior și îi plăcea rămînă anonim." (Legge) În final, Ch'ien trasează descendența lui Lao-tzu pînă în primul secol î. d. C. și conchide: "Cei care aderă la doctrina lui Lao-tzu îi condamnă pe Învățați [pe confucianiști, n. n.], iar Învățații la rîndul lor îl condamnă pe Lao-tzu, conform zicalei: "Părțile care au principii diferite nu pot ține sfat laolaltă". Li Erh îi învăța că oamenii se transformă fără nici un fel de intervenție [adică prin wu-wei: nonacțiune, nefacere, n. n.] și că tot fără intervenție ei devin puri și senini". (James Legge) Aceste note sînt tot ce avem despre viața și opera lui Lao-tzu. Nici un indiciu despre călătoria filozofului spre miazănoapte - pur și simplu îl pierdem din vedere din momentul în care a trecut hotarul domeniului Ch'u. ^ SUS |
||||||||
© 1999-2007, Calea vidului perfect. Toate drepturile rezervate.
|
||||||||