Taoism > Maeștrii |
|||
=> Cuvîntare despre vid => Anecdotica
Povestea lui ilustrează un punct principal al filozofiei taoiste, și anume convingerea că iluminarea nu ține de pregătirea școlară a adeptului, de faptul că este sau nu alfabetizat și nici măcar de silința pe care a arătat-o în studiul textelor sacre. Iluminarea este un dat la care ne trezim și nu unul dobîndit. Hui Neng era sărac și analfabet, fără nicio pregătire specială cînd a auzit rostite versetele unui text sacru. S-a simțit atras spontan de ele și a decis să meargă la mînăstirea Tung Ch'an din ținutul Huang Mei, condusă de Hung Yen, pentru a studia dharma (calea care duce la iluminare și eliberare de suferință). El are un prim dialog în acest sens cu Patriarhul titular, în care susține un punct esențial al Școlii iluminării spontane pe care o înființează ulterior: toți oamenii, indiferent de condiția lor socială, culturală sau spirituală, posedă budeitatea sau trezia (natura lui Buddha). În plus, budeitatea nu este fructul eforturilor noastre, nu poate fi dobîndită prin merit - adică o viață morală, virtuoasă -, sau studiu. Ea este o calitate înnăscută a minții, prezentă la toți oamenii, fără deosebire, la care trebuie să ne trezim cu toții. Trezirea nu este un proces mediat ci brusc, instantaneu. Textele despre Hui Neng publicate pe acest site ilustrează doctrina sa care este de fapt o non-doctrină întrucît nu afirmă nimic, nu impune nimic, nu propune nimic. ^ SUS |
|||
© 1999-2007, Calea vidului perfect. Toate drepturile rezervate.
|
|||