Despre Chuang-tzu se știu și mai puține lucruri decît despre Lao-tzu. Principalele informații le avem tot de la Ssu-ma Ch'ien.
Chuang-tzu s-a născut în provincia Ho-nan de azi, statul Wei. A avut o funcție măruntă în administrație la Ch'i-yuan. A trăit se pare în același timp cu Mencius, dar este ciudat faptul că acești
doi mari polemiști nu s-au întîlnit niciodată față în față.
Ssu-ma Ch'ien scrie despre Chuang-tzu:
Chuang s-a pus la curent cu literatura timpului său, dar a preferat vederile lui Lao-tzu și s-a declarat discipolul lui; astfel încît marea parte a caracterelor din lucrările sale se ocupă cu ilustrări
metaforice ale doctrinelor lui Lao.
Mai mult decît atît, Chuang-tzu devine un critic neobosit al lui Confucius și al discipolilor săi, pe care îi atacă și îi ironizeazăc continuu:
Chuang era un scriitor admirabil și un creator dotat, și prin exemplele și descrierile la obiect i-a lovit și expus pe mohiști și Literați. Nici
măcar cei mai iscusiți savanți din timpul său nu au putut scăpa de satira sa și nici nu i-au putu răspunde, în timp ce el însuși gusta din plin din stilul său scînteietor și plin de har; și astfel se face că oamenii cei
mai de seamă, ba chiar regii și prințesele, nu au putut profita de el.
Atitudinea sa disprețuitoare față de viața de la curte și în fapt față de tot ce ține de ceremonii și ritual (subiecte-forță ale confucianiștilor) rezultă și din următoarea întîmplare relatată tot de Ssu-ma Ch'ien:
Regele Wen din Chou, auzind de talentele lui Chuang-tzu, i-a trimis niște mesageri încărcați cu daruri ca să-l poftească la curte, și
promițîndu-i de altfel că îl va face primul său ministru. Chuang-tzu rîse numai și le spuse: "O mie de uncii de argint sînt o mare avuție, iar a fi nobil de seamă și ministru este cea mai onorabilă poziție. Dar oare nu
ați văzut boul de sacrificiu? El e hrănit cu atenție mai mulți ani la rînd, și împodobit cu straie bogate potrivite pentru Marele templu. Iar cînd vine vremea să fie sacrificat, ar prefera să fie un purceluș oarecare,
numai că nu poate. Plecați de aici și nu mai mă murdăriți cu prezența voastră."
Mai degrabă aș alege să mă distrez în cea mai puturoasă mocirlă decît
să fiu robul regulilor și restricțiilor de la curtea unui suveran. Am jurat să nu accept niciodată un post, ci să mă bucur de libera mea voință.
O ultimă povestire ni-l înfățișează pe Chuang-tzu pe patul morții. Înconjurat de discipoli, el le vorbește în același stil ironic, care nu ascunde însă un simț acut al realității:
Cînd Chuang-tzu a fost să moară, ucenicii săi și-au exprimat dorința să-i facă o înmormîntare fastuoasă. "Voi avea cerul și pămîntul - zise
el - ca sicriu și acoperiș; soarele și luna drept simbolurile mele de jad; stelele și constelațiile ca giuvaieruri; oare nu este suficient pentru înmormîntare ? Ce ar mai fi de adăugat?" Ucenicii îi răspunseră: "Ne
temem că ulii și corbii îl vor devora pe maestrul nostru." Chuang-tzu replică: "Sus mă mănîncă corbii și ulii, iar jos greierii și furnicile - a le lua unora și a le da altora dovedește cît sînteți de parțiali."