Imitînd  "conduita" apei, taoistul a extras din ea un model de purtare aplicabil în viaţa umană la modul general dar şi la modul particular atunci cînd vrem să întreprindem ceva. Acest model s-ar putea descrie la modul general astfel: este indicat să fii precum apa, să te adaptezi la cerinţele realităţii exterioare menţinînd în acelaşi timp esenţa fiinţei tale (care este natura ta autentică). Desigur că nu greşim că admitem că în această descriere s-a strecurat şi elementele eticii confucianiste de care Wilhelm s-a lăsat impregnat. Mai departe, atunci cînd întreprinzi o acţiune, este indicat să te adaptezi la tendinţele vremelnice, fără a pierde din vedere scopul . Altfel spus, scopul pe care vrei să-l atingi trebuie urmat neabătut chiar dacă la un moment dat te confrunţi cu obstacole.

O altă expresie care sugerează "calea" adeptului taoist este rezumată în Clasica vidului perfect acreditată lui Lieh-tzu. Într-unul din capitole este redat un dialog care se angajează între doi înalţi demnitari chinezi pe marginea subiectului cum să hrăneşti principiul vital. Unul din ei afirmă că: "Secretul constă în a-ţi da frîu liber fără nici un fel de reţinere, fără nici o limitare". (2)

Acest punct de vedere nu i-a mulţumit pe unii comentatori care caută în taoism datele unei doctrine spirituale, citeşte "morale", iar ideea de decondiţionare, de purtare liberă, fără limitări, nu este  conformă acestui deziderat. Pentru cultura noastră iudeo-creştină ideea de purtare liberă, fără constrîngeri echivalează desfrînarea, iar desrfînarea are o conotaţie imorală. Este încă o dovadă că taoismul, care pune atît preţ pe cultivarea firescului şi naturalului, nu poate fi digerat de minţile noastre sufocate de ideologia morală creştină.

• Calea luminii clare

În Tao-te ching, biblia taoismului acreditată lui Lao-tzu,  întîlnim un pasaj în care se vorbeşte despre înţeleptul taoist în termeni care evocă o "cale":

Astfel înţeleptul se consacră salvării tuturor fiinţelor umane, fără a respinge pe nimeni.
El se consacră salvării lucrurilor, fără a abandona nimic. Aceasta este practica luminii clare. (3)

În fond avem aceeaşi idee ca mai sus, cînd am vorbit despre a-ţi da frîu liber, dar puţin mai nuanţată şi aplicată în afară, la relaţiile cu lumea şi universul. Dacă în lumea interioară adoptăm o atitudine de toleranţă totală faţă de înclinaţiile şi tendinţele noastre, la fel şi în lumea exterioară această toleranţă trebuie să se exprime prin atitudinea de deschidere faţă de oameni şi lucruri.

Şi în I-ching, în hexagrama nr. 55 - Abundenţa, plenitudinea - revine simbolismul luminii ca "drum", "cale" de urmat: "Fii precum soarele la amiază" se scrie în Judecată , cu completarea: "care luminează şi bucură toate fiinţele care sînt sub cer". (4)